Viata de mămică

Facem casa „baby-proof” sau nu?

Un minut a durat … un minut … m-am dus să duc o cană la bucătărie. Când m-am întors, toată comoda televizorului era plină de pământ de flori, iar puştiul îl întindea tacticos cu mâinile. 😅

Astfel de „evenimente” au loc zilnic la noi în casă. Şi asta pentru că am decis să nu exageăm cu „babyproofing the house” şi să lăsăm copilul să exploreze şi să descopere lucrurile.
Nu mă înțelegeți greşit, nu suntem chiar iresponsabili: am eliminat obiectele periculoase din dulapuri (cuțite, chestii ascuțite, obiecte mici care pot fi înghițite), am pus poartă de siguranță la scări şi protecții de prize, dar asta e cam tot babyproofingul pe care l-am făcut în casă. Aaaa, şi am pus protecții la sertarele din camera lui, deoarece doarme singur şi ar fi scos zilnic hainele din dulap.


Nu am eliminat plantele din casă (evident, nu avem plante toxice), nu am blocat sertarele la bucătărie, nu am pus covoare de spumă în toată casa, nu am protejat canapeaua cu pături, nu am pus protecții în colțuri.


De ce?
Copilul are nevoie să exploreze, să descopere singur lumea, chiar dacă asta înseamna căzături, julituri, prins degete.
Copilul va învăța să cadă atunci când cade. Dacă mama e lângă el şi îl prinde tot timpul, nu va şti cum să pună mâinile atunci când cade şi se poate lovi mult mai grav (ştiu asta din proprie experiență, nu ştie nimeni să cadă mai „profesionist” ca un om care a fost pivot la handbal 8 ani de zile 😅😅😅). Am văzut tot felul de hamuri pe care să le pui copilului când începe să meargă pentru a evita accidentările, chiar şi cască de pus pe cap. 🤦‍♀️
Să fim mame precaute, nu exagerate totuşi! E vorba aceea, ne dorim să meargă mai repede, să vorbească mai repede, ca apoi să îi îngrădim, să le spunem să nu mai alerge, să nu mai vorbească.


Nu am pus protecții la sertarele dulapurilor, ba Nicolas chiar ne ajută să punem obiectele la locul lor, astfel îl ajutăm de mic să devină responsabil. Am impus limite clare şi ştie că anumite dulapuri are voie să le deschidă doar în prezența noastră (de exemplu cel cu farfurii), dar în rest aranjează şi rearanjează liber. Şi-a prins şi degetele şi a învățat că dacă împinge cu putere doare.


Nu am pus covor de spumă în toată casa, nu trebuie să învețe că atunci când cade este moale, pe stradă nu va fi „pufos”.
Avem ghivece cu plante în casă şi Nicolas învață să le îngrijească (chiar dacă momentan le mai „ciufuleşte”). Nu am pus pătură pe canapea, chiar dacă se murdăreşte. Învățăm să fim atenți şi să curățăm dacă vărsăm ceva.
Noi am ales să punem protecție la scări chiar dacă el ştie să le urce singur de la 8 luni. Este totuşi singurul loc periculos în care se poate întâmpla să cadă fix în 30 de secunde cât aşezi o cana.


Încercăm pe cât posibil să creştem un copil liber şi resonsabil, să îi încurajăm curiozitatea, să îl lăsăm să exploreze, să încerce de „n” ori până reuşeşte, chiar dacă asta înseamnă că învață să demonteze mobila de pe terasă cu surubelnița.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *