Viata de mămică

„Şi … vorbeşte şi el?”

Dacă mai aud mult replica „Nu vorbeşte? Aaa, e puturos!” probabil o să o iau razna. 😅
În ultima vreme, este la ordinea zilei să auzim cel puțin o dată întrebarea: „Şi, vorbeşte şi el?”
Nu ştiu ce aşteptări are lumea în general referitor la limbajul copiilor şi ce poveşti ar trebui să spună deja copilul meu de aproape 1 an şi 5 luni, dar puştiul din dotare nu îndeplineşte aşteptările celor din jur. 🤣🤣🤣
Dar le îndeplineşte pe ale noastre, părinții lui. Noi nu ne facem griji, copilul nostru comunică cu noi şi ne transmite ceea ce doreşte, chiar dacă momentan spune doar câteva cuvinte: bebe, baba (mama), dada (tata), mama (când e supărat mă strigă aşa), apa, muuuu (vaca), haha (calul – de la ihaaaa), bababa (banana), caca (vaca, caca), bac-bac (rața), bam-bam (ham-ham), miau, brrrrum (maşina), papa, da, lelele (lalele).
Iar asta este perfect normal, fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui. Şi dacă stăm să îl comparăm cu copilul prietenei/vecinei care vorbeşte de la „x” luni nu facem decât să ne stresăm degeaba.
Nu, copiii nu sunt mai inteligenți dacă vorbesc mai devreme. Nu, copiii nu au întârzieri de limbaj dacă vorbesc mai târziu (sunt multe alte semne care corelate ne pot conduce către un astfel de diagnostic).
Trebuie să fim atenți, să observăm comportamentul copilului şi ritmul de dezvoltare al acestuia şi să ne consultăm cu medicul pediatru dacă simțim că ceva nu este în regulă.
Până atunci, să continuăm să vorbim cu copiii, corect, clar, fără să ne grăbim. Să le citim poveşti, să le povestim cum tăiem legumele la ciorbă şi „într-un final” vor vorbi şi ei.
Iar atunci … să îi ascultăm!

O zi cu soare!🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *